Omul, unul dintre cele mai controversate fenomene ce exista in univers. Natura omului si originea lui au fost  dezbatute indelung, fara a se putea ajunge la un consens pe aceasta tema.
Exista multe teori, fiecare avind ceva in comun cu locul in care a trait, si felul de viata al creatorului ei. Aceasta subiectivitatea a omului fata de el insusi, este pur naturala, caci nu vorbim despre un obiect oarecare, vorbim despre fiinta umana, adica despre noi.
Ce il face oare pe om asa de deosebit, fata de restul fenomenelor electro-chimice numite viata? Oamenii de stiinta spun ca inteligenta; dar inteligenta (ratiunea) este definita ca si capacitatea omului de a se adapta la situatii noi. Dar ratiunea si inteligenta sint doua caracteristici naturale, si dezvoltate de natura, pentru ca fiinta inzestrata cu aceste caracteristici sa poata evolua si supravietui. Umanisti insa spun despre om ca este o fiinta metafizica, cu o existenta spirituala, datorita sentimentelor si imaginatiei de care este capabil.

Dar cine are dreptate?Suntem intradevar foarte deosebiti de animale, dar oare inteligenta si ratiunea nu sint si ele la rindul lor niste consecinte naturale ale evolutiei, iar imaginatia si sentimentele,nu sint efecte ale lor? Raspunsul zace undeva departe in viitor, s-au poate ca nu il vom afla niciodata. Unii cauta raspunsul in religii, alti studiind natura, iar unii prin incercarea de a se cunoaste pe sine insusi.Eu personal consider ca nu are rost sa ne chinuim sa aflam care este natura noastra prin orice alta metoda decit intoarcerea catre natura, si pentru a afla ceva despre noi ar trebui sa incepem sa intrebam natura.In aceasta realitate noi ne-am inchis in reguli, etaloane si conventii, care nu au facut decit sa ne indeparteze de realitate(realitate si asa perceputa prost), dar aceste conventii si etaloane ne sint necesare pentru a evolua intelectual si spiritual (a invata), dar cu cit invatam mai mult, lumea devine mai complicata, si noi ne indepartam de realitatea reala inchizindu-ne intr-o realitate subiectiva.Ce simpla si naturala este lumea la nastere si ce complicata si artificiala devine cu cit invatam mai multe despre ea.Oare lucrurile nu ar trebui sa se simplifice odata cu intelegerea lumii??

Nu se poate vorbi despre om, fara a se discuta si despre ideea de "existenta".Odata cu inteligenta, omul a mai primit si o gramada de alte probleme, el a relizat ca are o existenta finita, iar imaginatia s-a il face sa simta nevoia unei existente metafizice dincolo de moarte.Este oare aceasta existenta reala, sau este pur si simplu o iluzie creata de o cu totul alta iluzie "Imaginatia".O alta problema, ar fi necesitatea unui creator.Noi oameni ne consideram privilegiati fata de restul animalelor, ceva de genul "Cineva acolo sus ne iubeste...", suntem capabili sa omorim pe acesta tema "oare pe cine iubeste mai mult". Dar oare in prostia noastra de a etalona si clasifica totul, nu ne-am pus oare pe o pozitie prea speciala in univers??? In religie se spune ca atunci cind oameni de stiinta vor afla natura lui dumnezeu, vor plinge, caci acesta va fi prea mare si perfect pentru puterea lor da intelegere. Dar daca vom descoperi intr-o zi totul despre dumnezeu, si intradevar vom plinge, vom plinge ca vom constata ca suntem doar niste efecte secundare ale creatiei, si ca dumnezeu nici nu a avut in plan omul cind a creat lumea. Atunci omul va plinge intradevar.

Toate aceste sunt doar produse ale imaginatiei noastre, si nu exista in realitate, ele au o existenta reala doar in mintile noastre.Imaginatie care la rindul ei este un efect al cauzalitatii si a trecerii timpului, poate daca omul nu ar percepe timpul liniar, ci ar avea o perceptie mai complexa a sa, l-am putea intelege pe dumnezeu, si am avea o existenta pur metafizica.
 
 

By Claudiu M. Patt                     Copyright 1997