Dumnezeu
-Diagonally parked in a parallel universe.-

Biserica crestina ne povesteste multe despre un dumnezeu ideal, si foarte uman, iar la capatul celalalt este asezat diavolul, care poate pentru a nu putea socotit egalul lui dumnezeu, si a nu ii inspaiminta pe credinciosi, nu este un zeu, ci un inger cazut in pacat.Dar este oare acesta dumnezeul real, sau mai bine zis exista in realitate dumnezeu?

Filozofia majoritatii religiilor de pe pamint se aseamana in cea mai mare masura, au aceasi scara a valorilor, singura diferenta fiind in felul cum isi numesc zeii si citi zei au, care in definitiv, oricit de multi ar fi tot se supun unui zeu atotputernic (EX. greci, zeus).Sa fie asta oare o nevoie genetica de supranatural care ne caracterizeaza pe noi oameni?

Dar sa vedem de unde a inceput totul; momentul in care omul sa desprins de animale, a fost si momentul aparitiei primilor zei. Dar de ce au aparut ei ? raspunsul este simplu din cauza fricii, pe care anumite animale si  fenomene neintelese la acea vreme, o provocau, astfel omul primitiv intelegind superioritatea adversarului sau imaginar, a ales sa incerce sa isi convinga zeii sa-l lase in pace, aparind astfel fel de fel de ritualuri care mai de care mai imbunatoare pentru zeii.Tot aici ar fi bine de spus ca biblia nu greseste cind spune " La inceput a fost cuvintul", caci intradevar la inceput a existat informatia(frica de ceva), din care apoi au fost creati zeii.

Evoluind de la dumnezei ai fricii de acum citeva sute de mii de ani, pina la aparitia crestinismului, unde apare un dumnezeu cu chip uman, binevoitor, iertator si iubitor, imaginea noastra despre conceptul de dumnezeu nu sa schimbat aproape deloc. Dumnezeii din toate religiile nu pot patrunde sau intervenii in universul nostru, datorita caracterului lor de miracol.Deci ar fi nevoie de o reinoire a conceptului de dumnmezeu, la nivelul cunostiintelor noastre actuale, sa nu uitam totusi ca el a fost creat intr-o vreme in care se credea ca soarele se invirte in jurul pamintului, iar pamintul este plat si sprijinit pe spatele unor broaste testoate uriase.In primul rind trebuie reconsiderata ideea de creator al universului; dumnezeu nu este numai creatorul pamintului si al oamenilor, el a creat deasemenea, un alt lucru foarte important, timpul. In cadrul religiilor se vehiculeaza ideea ca dumnezeu ar interveni mereu in cadrul vietilor noastre, facind mereu tot felul de mici schimbarii care ne afecteaza profund.Ideea revolutionara care a aparut recent in cosmologie, este ca dumnezeu nu intervine, el a fost atit de perfect, icat a creat o lume ca o functie matematica; a ales o serie de parametri bine stabiliti la inceput: sarcina electronului, masa lui, sarcina protonului, etc. astfel incit eceasta functie odata iterata pe axa timpului sa creeze lumea pe care noi astazi o vedem.Este o ipoteza pe care noi nu o putem verifica, datorita perceptiei noastre liniare a timpului; atunci inseamna ca destinul si vietile noastre sunt rezultatul unor mici perturbari datorate haosului si principiului de incertitudine, in aceasta ecuatie de baza. Fizica de azi se chinuie sa creeze Marea Teorie Unificata ce pare a fi insasi unealta cu care dumnezeu a creat universul, dar cei mai optimisti fizicieni, spun ca va mai dura inca 50 de ani pina sa ne apropiem de o versiune cit de primitiva a teoriei unificate.De ce a creat dumnezeu lumea, nu poate raspunde nimeni la acasta intrebare, dar exista insa principiul antropic, care spune:vedem universul asa cum este deoarece, daca ar fii diferit, noi nu am exista sa-l observam, cu alte cuvinte, toata aceasta comlexitate de peisaje a fost creata special pentru om, pentru ai satisface setea de necunoscut.

Sa incercam sa conluzionam, cam care ar fi imaginea cea mai apropiata de realitate a lui dumnezeu:
in primul rind nu este o fiinta, are un chip si o forma numai in mintea noatra.Este o entitate aflata dincolo de universul fizic, in afara continuului spatio-temporar, deci fiind in afara timpului nu are nici un inceput, daci nu s-a nascut vreodata, si nu are nici un sfirsit, el pur si simplu exista.

Pentru fizica el este o necesitate, datorita universului cauzal in care traim, el este cauza creearii lumii(a big bang-ului), pentru credinciosii de rind el nu este altceva decit speranta, decit confortul ca exista ceva in lume care le vrea binele; frica de moarte, inconfortul ideii de non-existenta au dus la generarea unui intreg univers, dincolo de moarte condus de dumnezeu. Daca ar fi sa gindim matematic, si logic, atunci dumnezeu a creeat lumea in care traim, dar oameni si viata din ea nu erau in planul lui, ele au aparut ca un simplu accident al incertitudinii.

Biblia mai prezinta un aspect interesant, la un moment dat Sf. Ioan spune: "Toti sinteti fii lui dumnezeu" intelegindu-se ca toti suntem parte a lui dumnezeu, lucru foarte adevarat; daca dumnezeu intervine in vietile noastre facind mici schimbarii in vietile nostre, acest lucru poate fi transpus ca: fiecare actiune a nostra afecteaza un anumit numar de persoane, care la rindul lor fac lucruri care le modifica viata altor persoane, intr-o masura mai mare sau mai mica, deci suntem dumnezeu, defapt intregul univers, de la electroni pina la supernove nu sint altceva decit dumnezeu, universului in care traim i-am putea da numele de dumnezeu.

Aceaste toate sunt simple pareri ale mele, dumnezeu este o notiune foarte subiectiva; eu am incercat sa discut aici natura lui dumnezeu, nu domeniile lui de activitate, bineinteles ca ar mai fi mult de spus dar eu am hotarit sa ma opresc aici.
 
 
By Claudiu M. Patt                                Copyright 1997